- înfiripá
- vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/ înfiríp, 3 sg. şi pl. înfiripeázã/înfirípã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înfiripá
Look at other dictionaries:
înfiripa — ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. tranz. A alcătui ceva din elemente puţine, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ refl. fig. A lua naştere, a prinde consistenţă. ♦ refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. refl. A şi reveni în puteri; a… … Dicționar Român
întrema — ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. refl. A şi recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ♢ tranz. Tratamentul l a întremat. ♦ fig. A se întări. – et. nec. Trimis de valeriu, 15.04.2008. Sursa: DEX 98 ÎNTREMÁ vb. (med.) 1. a (se) îndrepta, a (se)… … Dicționar Român
înjgheba — ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puţine, întâmplătoare şi disparate); a înfiripa. ♦ p. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [prez. ind. şi: înjghéb] – În… … Dicționar Român
înfiripare — ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s.f. Acţiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – v. înfiripa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNFIRIPÁRE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire,… … Dicționar Român
apărea — APĂREÁ, apár, vb. II. intranz. 1. A se arăta în faţa cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naştere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfăţişare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicaţii) A ieşi de sub tipar. [var … Dicționar Român
citovi — CITOVÍ vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
deştepta — DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi … Dicționar Român
doftori — DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
doftorici — DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor. Trimis de… … Dicționar Român
drege — DRÉGE, dreg, vb. III. (pop. şi fam.) 1. tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ expr. A şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor… … Dicționar Român
